Înțelegerea nașterii universului și a destinului său final sunt primii pași esențiali pentru a dezvălui mecanismele modului în care funcționează. Acest lucru, la rândul său, necesită cunoașterea istoriei sale, care a început cu Big Bang.
Big Bang a fost un eveniment singular. Toată materia universului a fost concentrată într-un singur punct, cu temperaturi atât de ridicate încât nici măcar protonii și neutronii familiari ai atomilor nu existau încă, ci mai degrabă au fost înlocuiți cu un vârtej învolburat de energie, materie și antimaterie.
Universul este tot ceea ce putem atinge, simți, măsura sau detecta. Include viețuitoare, planete, stele, galaxii, nori de praf, lumină și chiar timp. Înainte de nașterea Universului, timpul, spațiul și materia nu existau. Universul conține miliarde de galaxii, fiecare conținând milioane sau miliarde de stele.
Ar fi nevoie de un milion de ani ca un avion de luptă modern să ajungă la cea mai apropiată stea de Soare. Călătorind cu viteza luminii (300.000 km pe secundă), ar fi nevoie de 100.000 de ani pentru a traversa Calea Lactee. Nimeni nu știe dimensiunea exactă a Universului, pentru că nu putem vedea marginea în cazul în care aceasta există. Universul vizibil are cel puțin 93 de miliarde de ani lumină. (Un an lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9 trilioane km.)
Universul nu a avut întotdeauna aceeași dimensiune. Oamenii de știință cred că totul a început cu Big Bang, în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani. De atunci, Universul s-a extins spre exterior cu o viteză foarte mare. Deci aria spațiului pe care o vedem acum este de miliarde de ori mai mare decât era la început. Galaxiile se depărtează și mai mult pe măsură ce spațiul dintre ele se extinde.
Sursă: esa.int