Starlink, cea mai rapidă și mai extinsă rețea de internet prin satelit de până acum, a fost înființată de SpaceX în 2018, odată cu lansarea a peste 2.000 de micro-sateliți. Pornită ca un serviciu intenționat care să ofere acces mai rapid la internet pentru în zonele rurale și în alte locații terestre neacoperite de furnizorii convenționali, rețeaua înglobează deja jumătate din din 4400 micro-sateliți necesari pentru obținerea unor viteze consistente și acoperire la nivel global. În prezent, serviciul poate fi testat de entuziaști în schimbul unui pachetului în valoare de 99 de dolari.
Modul în care compania obține acest rezultat ține mai mult de altitudinea la care sunt plasați sateliții pe orbită, adică la o altitudine mai joasă comparativ cu alți sateliți de telecomunicații care ar trebui rămână „parcați” pe orbită ani de zile. Strategia reduce costurile prin încărcarea rachetelor pentru lansare cu o greutate puțin mai mare decât ar fi posibilă altfel. Problema constă în faptulcă atmosfera Pământului nu se oprește brusc odată ce atinge o anumită altitudine, ci scade constant în densitate, scăzând în cele din urmă coeficientul de frecare până la punctul în care sateliții artificiali pot fi plasați pe orbita Pământului, cel puțin temporar. Ca rezultat, cu cât orbita satelitului este mai mare, cu atât poate rămâne mai mult timp la acea altitudine.
Însă ceea ce inginerii SpaceX nu au reușită să anticipeze se referă la furtunile solare care sunt suficient de puternice pentru încălzi și disloca parțial atmosfera Pământului, astfel încât să ridice straturile superioare până la altitudinea minimă de 210 Km la care sunt eliberați noii sateliți Starlink. Această etapă vulnerabilă afectează în mod considerabil micro-sateliții abia lansați. Compania își desfășoară sateliții în aceste orbite inferioare, astfel că în cazul în care un satelit nu trece de verificările inițiale, va putea fi rapid deorbitat de forța atmosferică.
Se pare că aproximativ 40 de sateliți au pierdut deja prea multă altitudine pentru a mai putea fi salvați, urmând să reintre în atmosferă, în ciuda tuturor măsurilor luate pentru orientarea sateliților în poziții care să minimizeze coeficientul de frecare cu atmosfera. Partea plină a paharului face referire la faptul că incidentul este practic fără urmări, rețeaua de sateliți având mai mult decât suficientă redundanță pentru a compensa acest dezastru. Se pare că sateliții pierduți vor arde complet în atmosferă, fără ca resturile să atingă solul.
Sursă: go4it.ro